Ca parinte, bineinteles ca imi doresc sa iau cele mai bune decizii pentru copiii mei. Dar pe acest drum au aparut tot felul de momente dificile, la care nu ma asteptam neaparat. Primul copil a venit si cu cele mai multe provocari, pentru ca a trebuit sa ma informez indelung pentru a-mi lua reperele. Informatia aflata a avut nevoie de timp pentru a fi interiorizata, adaptata nevoilor noastre si „probata” de timp ca fiind corecta sau nu.

Nici cea de-a doua sarcina, fiind gemelara, nu a fost „floare la ureche”, pentru ca ma scotea din nou zona „de confort”. Intotdeauna mi-au placut gemenii, mi s-au parut fascinanti, dar mi se parea foarte greu sa fii parinte de gemeni. O gramada de temeri m-au napadit in 40 de secunde, cred, de cand am aflat ca in uterul meu sunt doua vieti si nu doar una.

1. Sarcina si nasterea

De cand am aflat ca sunt insarcinata, am dat si mai multa importanta alegerilor de toate felurile pe care le faceam pentru mine, pentru ca de acum  nu ma mai impactau doar pe mine, ci si pe copilul meu. Si cred ca asta simt cele mai multe mame, de aceea este si un moment foarte bun sa iti imbunatesti obiceiurile din viata ta.

Nasterea mi-a ocupat mare parte din ganduri pentru ca voiam ca cel mic sa intre in lumea aceasta cat mai frumos posibil. Am fost la cursuri despre nastere si despre ingrijirea bebelusului si am aflat atunci niste lucruri care mi s-au parut fascinante. Ii multumesc pentru asta moasei Irina Popescu de la Naste cum simti cu a carei abordare eu rezonez din plin.

„Travaliul” nu a mai fost, desigur, similar la a doua sarcina, insa preocuparile erau pe fond aceleasi. Am avut mult mai multe frici de aceasta data, pentru ca imi doreau ca bebelusii sa se nasca la termen, sa fie sanatosi si nu fie nevoie de o perioada mai lunga de spitalizare – sa nu cumva sa sufere cel mare in contextul in care lipseam mai mult de acasa. Imi doream, daca se poate, sa ii nasc natural si sa ii pot alapta. Am incercat sa iau toate aceste dorinte cat mai usor si sa prioritizez sanatatea si integritatea lor si a mea.

Din fericire totul a fost (cat se poate) de in regula si de aceasta data si in multumesc dr Marius Romila ca mi-a fost alaturi la nasterea baietilor.

2. 2. Postpartum-ul sau lauzia

Eu inainte de primul copil nu prea intelegeam acest concept de „lauzie”, care si acum mi se pare ca nu suna bine, ca parca are o conotatie negativa. Ei bine, pentru mine lauzia a existat si nu cred sunt eu o exceptie. Perioada de postpartum nu este doar de 40 de zile, ci dureaza pana cand mama reuseste sa se adune, dar prima perioada, cel putin pentru mine, a fost si cea mai dificila.

Nasterea mea ca mama nu fost una usoara, a venit cu multe ganduri contradinctorii, cu enorm de multa bucurie, cu temeri de toate felurile, cu dureri fizice si din nou cu multa bucurie.

Doamne, ce bine iti prinde sa fii cat se poate de pregatita – sa stii cum sa ai grija de tine fizic si emotional, sa te intelegi, sa te accepti si sa ai sustinerea celor dragi.

Despre refacerea in post partum si despre alimentatia dupa nastere am scris AICI si AICI.

3. Alaptarea

Alaptarea mi-a dat mari batai de cap, mai ales la primul copil. Mi-am dorit foarte tare sa imi pot hrani la san bebelusul si fara suportul celor dragi si al Irinei nu cred ca as fi reusit. Nu sunt genul care are mult lapte si a trebuit sa fac tot ce stiam si ce am mai aflat pe parcurs pentru a-mi sustine lactatia. Pentru mine a contat foarte mult alimentatia mea, care a fost cat mai corecta si mai bogata in nutrienti, somnul adecvat, suplimentarea corecta, tehnicile de reducere a stresului pentru a-mi sustine „baby brain” – ul si suportul emotional. Cred ca si de aceea imi doresc foarte mult sa sustin alte mame care sunt in situatii mai mult sau mai putin similare, care nu au nevoie doar de informatii de calitate, ci si de multa incurajare.

Alaptarea gemenilor am abordat-o altfel – am facut tot ce am putut, dar am inteles ca este mai important sa fiu acolo, alaturi de cei 3 copii ai mei, decat sa sacrific totul pentru alaptare. Desi nu a mers totul asa cum mi-as fi dorit, am invatat o lectie importanta – aceea a flexibilitatii, a acceptarii si a prioritatilor din viata noastra.

4. Somnul

Eu nu fac copii care dorm usor. Ma uit cu jind la copiii care dorm in carucioare in parc, la terasa sau in harmalaia de la locul de joaca. Si sa nu imi spuneti ca nu l-am obisnuit! Cei care au copii care dorm usor banuiesc ca este meritul lor. Surpiza – nu prea este!

Cateva luni am incercat sa rezolv eu problema somnului primului nascut. Ma gandeam ca ce poate fi asa de complicat, de ce as apela la ajutor extern, ca doar somnul este o nevoie primara si ca atunci cand esti obosit te culci. Right? Ei bine, nu chiar. Mona Ciurezu de la Bebe doarme avea sa imi explice mai multe despre somnul bebelusului si mi s-a parut incredibil cat de mult sens avea. Am ales din ce mi-a explicat ea ce s-a potrivit mai bine familiei noastre si, in aproximativ o saptamana, copilul nostru a inceput sa lege orele de somn. Si viata noastra a reinceput. Nu a fost niciodata simplu cu el, nu am avut flexibilitate mai deloc – pentru ca plateam scump nerespectarea orelor de somn – dar macar am avut o solutie la o problema care ne dadea vietile peste cap.

Inutil sa iti zic ca un copil care nu doarme nu are imunitatea buna, nu face achizitii la timp, este mai mereu marait, nu mananca bine si tot asa. Iar parintii asemeni lui, pentru ca si noi, adultii, avem nevoie de odihna.

Pentru gasca celor doi m-am pregatit tot impreuna cu Mona inca din timpul sarcinii. Ei erau usor mai permisivi ca primul nascut, dar nu exagerat de draguti. Ti-am zis ca nu fac copii care dorm usor, nu? Stiam insa ca nu mai pot sta cu orele sa-i culc, asa cum am stat la primul, si trebuia sa ma pregatesc pentru asta. Si eu zic ca lucrurile merg bine, deocamdata. Multumesc, Mona, inca o data!

5. Diversificarea si alimentatia in general

Un alt subiect care mi-a dat batai de cap a fost diversificarea copiilor si, de fapt, alimentatia lor in general. Ce imi este cel mai greu este sa imi adaptez dorintele si temerile mele nevoilor lor. Informarea aprofundata despre diversificare am inceput-o inca din timpul primei sarcini si, ca si tine, m-am confruntat cu faptul ca citeam multe informatii contradictorii – despre carne, despre cereale, despre lactate despre…orice. Asa ca mi-am indreptat atentia intre a intelege care sunt etapele de dezvoltare ale sistemului digestiv (si nu numai) pentru a putea intelege nevoile in ansamblul lor.

Cei 3 flacai mi-au demonstrat ca fiecare copil este diferit si ca trebuie sa fac efortul de a ma adapta fiecaruia dintre ei si de a gasi variante hranitoare conform preferintelor lor.

Daca vrei sa afli mai multe despre somnul si alimentatia bebelusului, te invit sa urmaresti acest seminar, organizat alaturi de Mona Ciurezu.

6. Asigurarea confortului emotional al copiilor

Generatia aceasta noua de parinti, din care fac si eu parte, isi doreste foarte tare sa creasca copii care vor fi niste adulti sanatosi emotional. Fiecare dintre noi face acest lucru cum crede de cuvinta. Cu siguranta este dificil de gasit calea de mijloc, cea in care copilului i se pun limite, cu blandete si fara pedepse si recompense. Mie imi consuma enorm de multa energie acest subiect si sunt intr-un carusel permanent – pierd cararea, imi ies din pepeni, revin pe drumul cel ingust si tot asa.

Ca sa fie si mai dificil, cand mama nu este echilibrata, copiii sunt maraiti, mai dispusi la tantrumuri, mai necooperanti si tot asa. Really? Adica nu e de ajuns ca am o zi proasta, mai antrenez si o serie de nemultumuri in jurul meu, care imi fac ziua si mai „buna”. Da, stiu ca trebuie sa ma centrez, sa respir profund, sa imi iau energie din alte parti, sa petrec timp dedicat mie – dar toate acestea sunt greu de realizat si nici macar nu dau rezultate imediate. Si din nou apelez la Mona, de data aceasta pentru a ma centra pe mine, sau la ascultarea unei prietene, dupa modelul „listening partnership” de care vorbeste Otilia Mantelers. Si mai apare soarele 2-3 zile si pe strada mea. Si tot asa.

As putea continua cu usurinta lista provocarilor. Ca sa dau doar cateva exemple de subiecte cu care m-am confruntat eu, mentionez redefinirea relatiei cu partenerul dupa aparitia copiilor, viata sexuala, gasirea timpului pentru noi, reluarea activitatii profesionale, ramand in acelasi timp prezenta in viata copiilor.

Daca si tu te confrunti cu provocari similare, iti propun sa faci o pauza in care sa respiri profund si sa iti dai o imbratisare. Ceea ce faci tu este EXTREM DE IMPORTANT pentru felul in care va arata lumea in anii urmatori.