Maternitatea este unul din cele mai frumoase lucruri care ni se întâmplă nouă, femeilor. Dar da, este și greu, provocator, de multe ori, iar trăirile contrare și puternice pe care le simțim ne fac să ne întrebăm dacă nu cumva suntem niște mame insuficient de bune pentru copiii noștri. Înainte, proaspetele mame aveau deja exemple nenumărate privind practicile maternității în comunitatea strânsă în care trăiau și știau la ce să se aștepte. Acest lucru nu mai este valabil astăzi, mai ales în zonele urbane, când familia este, de cele mai multe ori, una restrânsă, formată doar din mamă și tată. În acest context, mamele se simt de multe ori singure, inadaptate și nesprijinite.
Totuși, instinctul nostru este să fim alături de alți oameni care trec prin situații similare, și, ideal, care împărtășesc aceleași valori ca noi. De aceea cred că „satul” tradițional a fost înlocuit de grupurile și comunitățile de suport face to face și mai ales online, acestea din urmă luând, de altfel, un mare elan. Ele vin cu multe avantaje – acela al socializării, al confirmării, al conferirii sentimentului de apartenență etc -, dar și dezavantaje – recomandări care înlocuiesc sfatul specialiștilor, temeri nefondate etc -. Eu, totuși, cred că beneficiile existenței acestor comunități sunt mai mare decât neajunsurile, mai ales dacă mama poate aplica filtrul propriu și nu ia ca „literă de lege” ce se discută acolo. De altfel, consider că filtrul propriu ar trebui aplicat atunci când primim recomandări de la orice specialist, pentru că, în final, este vorba de noi și de corpul nostru (sau de copilul nostru) și nimeni nu poate simți mai bine ca noi.
Tocmai pentru că cred în puterea comunității, fie ea chiar și online, am creat și eu grupul Mame cu poftă de viață și, am dorit să încep pe blog această secțiune de Dialoguri cu și pentru mame. Prin aceste acțiuni îmi doresc ca noi, mamele, care se presupune că împărtășim un set de valori, pentru că de aceea citiți acest site :), să ne susținem, să ne dăm empatie și să învățăm, atât cât se poate, una de alta.
Pentru primul interviu din această secțiune am invitat-o pe Gabi Urda, care este consultant de comunicare și stilist personal, dar, de câteva luni, și mama lui Codrin. Despre activitatea profesională a Gabrielei puteți afla mai multe de pe site-ul ei. Despre începuturile mămiciei, așa cum le-a trăit Gabi și despre „surprizele” și învățămintele ei de până acum, puteți afla citind rândurile de mai jos.
Mulțumesc, Gabi, pentru deschidere!
Ascultați-vă instinctul, înainte de orice și oricine!
- Te-ai pregătit cumva să devii mamă? Dacă da, cum?
Da, după ce am aflat, căci plănuiam să am un copil și așteptam din moment în moment, dar nu am făcut analize, nu am luat suplimente. Apoi, după ce am pierdut prima sarcină, la două luni, deja aveam un bagaj destul de mare de informații despre naștere, alăptare, alimentație, etc. Dincolo de articole, am vorbit și am întrebat mult prietenele, cunoștințele, persoane specializate în care aveam încredere, cum ai fost tu sau cursul de puericultură al Irinei Popescu.
- Simți că te-a ajutat faptul că te-ai informat înainte – despre naștere, post partum, alimentație etc?
Da, mi-a dat încredere și mi-a confirmat multe dintre presupuneri, plus că, simți că intri într-un trib, că nu ești singură, că sunt alte femei, care știu și înțeleg ce simți, cum te simți, a căror experiență îți poate fi călăuză. Am aflat apoi, că și eu pot constitui o resursă pentru alte femei. Am simțit nevoia să aflu pe viu cumva, nu din cărți, chiar dacă de felul meu caut sprijin, alinare, curaj în cărți.
- Ce alte informații ai mai fi vrut să știi înainte de a te întâlni cu Codrin?
Mi-aș fi dorit să știu mai multe despre mine, despre corpul meu după naștere, după cezariană, despre hormoni și manifestările lor, despre libido, dar e firesc să nu te întrebi atunci când toată atenția îți e îndreptată către copil. Le-am aflat pe toate pe măsură ce au venit, iar acum aduc vorba despre ele cu alte femei care se pregătesc pentru naștere și constat că, de fapt, sunt și multe tabu-uri și rușine în a întreba, chiar și medicul care te supraveghează.
- Ce nu s-a întâmplat așa cum te așteptat? Ce te-a surprins după naștere?
Nașterea, eu am plecat spre spital cu dorința de a naște natural, însă, na, ne-am adaptat după o zi și o noapte de travaliu care nu se mai termina, iar Codrin tot nu cobora pe canal, iar eu eram epuizată. Mi-aș fi dorit să fi născut în apă, cu o moașă, așa aș fi dus totul la bun sfârșit în mod natural. După naștere m-a surprins perioada de vreo lună-două în care nu aveam sensibilitate completă pe burtă, libido-ul cu suișuri și coborâșuri, mai ales coborâșuri, sânii enormi :)).
- Reușești acum să ai timp și pentru tine? Dacă da, cum și ce preferi să faci în acel interval ca să te încarci?
Da, la final de zi sau în weekend, când vine soțul meu de la job și împărțim sarcinile, ori când vine soacra mea sau ziua din săptămână pe care o petrec cu mama, sora, bunica, tata la ei în curte. Citesc, încă de la început, când era foarte mic în timp ce dormea sau, uneori, chiar când îl alăptam și moțăia la sân, acum doar când doarme, în rest îmi ia cartea, vrea atenție totală :). Fac baie în cadă, plantez și îngrijesc flori în ghiveci, mai beau câte un pahar de vin și, de vreo două săptămâni, duminica vine cineva la masaj 1 oră și un pic.
- Tu ești antreprenor, ceea ce complică lucrurile :), pentru că nu îți poți lăsa de-o parte proiectele profesionale timp de 2 ani. Cum plănuiești să acționezi?
Codrin are deja 6 luni și începem pas cu pas să mâncăm, încet-încet, dar vom reuși. Apoi, soțul meu, mama sau soacra mea îl vor prelua câteva ore o zi pe săptămână, în care să mă pot vedea cu câte o clientă. Și, Slavă Domnului, există online și mai lucrez așa cât îl supraveghează Sorin sau doarme.
- Ce ți s-a părut cel mai greu în prima ta perioadă alături de Codrin?
Să am răbdare, să mă racordez la ritmul său de a adormi, de a se hrăni, să nu am așteptări de la următoarea zi în doi, să îmi recunosc emoțiile negative, să le las să treacă prin mine, să nu strâng frustrări.
- Ce tip de informații consideri tu acum că o viitoare mamă ar trebui să caute prioritar înainte de naștere?
Să citească sau să discute despre alăptare cu un consilier specializat, căci în maternități nu există disponibilitate multă, iar mamele noastre au alăptat puțin, multe dintre ele, cu multă vreme în urmă, așa că nu își mai amintesc cum stă treaba. Să ocolească forumurile, căci se umplu de îngrijorări fără fundament, în timp să urmărească să se împrietenească cu mamele din comunitatea lor: bloc, parc, cartier etc.
- Ai un mesaj pentru mamele care urmează să nască primul lor copil?
Ascultați-vă instinctul, înainte de orice și oricine!
Credit foto: Cristina Adam
