Ca părinte, bineînțeles că îmi doresc să iau cele mai bune decizii pentru copiii mei. Dar pe acest drum au apărut tot felul de momente dificile, la care nu mă așteptam neapărat. Primul copil a venit și cu cele mai multe provocări, pentru că a trebuit să mă informez îndelung pentru a-mi lua reperele. Informația aflată a avut nevoie de timp pentru a fi interiorizată, adaptată nevoilor noastre și „probată” de timp ca fiind corectă sau nu.
Nici cea de-a doua sarcină, fiind gemelară, nu a fost „floare la ureche”, pentru că mă scotea din nou zona „de confort”. Întotdeauna mi-au plăcut gemenii, mi s-au părut fascinanți, dar mi se părea foarte greu să fii părinte de gemeni. O grămadă de temeri m-au năpădit în 40 de secunde, cred, de când am aflat că în uterul meu sunt două vieți și nu doar una.
- Sarcina și nașterea
De când am aflat că sunt însărcinată, am dat și mai multă importanță alegerilor de toate felurile pe care le făceam pentru mine, pentru că de acum nu mă mai impactau doar pe mine, ci și pe copilul meu. Și cred că asta simt cele mai multe mame, de aceea este și un moment foarte bun să îți îmbunătățești obiceiurile din viața ta.
Nașterea mi-a ocupat mare parte din gânduri pentru că voiam ca cel mic să intre în lumea aceasta cât mai frumos posibil. Am fost la cursuri despre naștere și despre îngrijirea bebelușului și am aflat atunci niște lucruri care mi s-au părut fascinante. Îi mulțumesc pentru asta moașei Irina Popescu de la Naste cum simti cu a cărei abordare eu rezonez din plin.
„Travaliul” nu a mai fost, desigur, similar la a doua sarcină, însă preocupările erau pe fond aceleași. Am avut mult mai multe frici de această dată, pentru că îmi doream ca bebelușii să se nască la termen, să fie sănătoși și să nu fie nevoie de o perioadă mai lungă de spitalizare – să nu cumva să sufere cel mare în contextul în care lipseam mai mult de acasă. Îmi doream, dacă se poate, să îi nasc natural și să îi pot alăpta. Am încercat să iau toate aceste dorințe cât mai ușor și să prioritizez sănătatea și integritatea lor și a mea.
Din fericire totul a fost (cât se poate) de în regulă și de această dată și îi mulțumesc dr Marius Romila că mi-a fost alături la nașterea băieților.
- Postpartum-ul sau lăuzia
Eu înainte de primul copil nu prea înțelegeam acest concept de „lăuzie”, care și acum mi se pare că nu sună bine, că parcă are o conotație negativă. Ei bine, pentru mine lăuzia a existat și nu cred că sunt eu o excepție. Perioada de postpartum nu este doar de 40 de zile, ci durează până când mama reușește să se adune, dar prima perioadă, cel puțin pentru mine, a fost și cea mai dificilă.
Nașterea mea ca mamă nu a fost una ușoară, a venit cu multe gânduri contradictorii, cu enorm de multă bucurie, cu temeri de toate felurile, cu dureri fizice și din nou cu multă bucurie.
Doamne, ce bine îți prinde să fii cât se poate de pregătită – să știi cum să ai grijă de tine fizic și emoțional, să te înțelegi, să te accepți și să ai susținerea celor dragi.
Despre refacerea în post partum și despre alimentația după naștere am scris AICI și AICI.
- Alăptarea
Alăptarea mi-a dat mari bătăi de cap, mai ales la primul copil. Mi-am dorit foarte tare să îmi pot hrăni la sân bebelușul și fără suportul celor dragi și al Irinei nu cred că aș fi reușit. Nu sunt genul care are mult lapte și a trebuit să fac tot ce știam și ce am mai aflat pe parcurs pentru a-mi susține lactația. Pentru mine a contat foarte mult alimentația mea, care a fost cât mai corectă și mai bogată în nutrienți, somnul adecvat, suplimentarea corectă, tehnicile de reducere a stresului pentru a-mi susține „baby brain” – ul și suportul emoțional. Cred că și de aceea îmi doresc foarte mult să susțin alte mame care sunt în situații mai mult sau mai puțin similare, care nu au nevoie doar de informații de calitate, ci și de multă încurajare.
Alăptarea gemenilor am abordat-o altfel – am făcut tot ce am putut, dar am înțeles că este mai important să fiu acolo, alături de cei 3 copii ai mei, decât să sacrific totul pentru alăptare. Deși nu a mers totul așa cum mi-aș fi dorit, am învățat o lecție importantă – aceea a flexibilității, a acceptării și a priorităților din viața noastră.
- Somnul
Eu nu fac copii care dorm ușor. Mă uit cu jind la copiii care dorm în cărucioare în parc, la terasă sau în hărmălaia de la locul de joacă. Și să nu îmi spuneți că nu l-am obișnuit! Cei care au copii care dorm ușor bănuiesc că este meritul lor. Surpriza – nu prea este!
Câteva luni am încercat să rezolv eu problema somnului primului născut. Mă gândeam că ce poate fi așa de complicat, de ce aș apela la ajutor extern, că doar somnul este o nevoie primară și că atunci când ești obosit te culci. Right? Ei bine, nu chiar. Mona Ciurezu de la Bebe doarme avea să îmi explice mai multe despre somnul bebelușului și mi s-a părut incredibil cât de mult sens avea. Am ales din ce mi-a explicat ea ce s-a potrivit mai bine familiei noastre și, în aproximativ o săptămână, copilul nostru a început să lege orele de somn. Și viața noastră a reînceput. Nu a fost niciodată simplu cu el, nu am avut flexibilitate mai deloc – pentru că plăteam scump nerespectarea orelor de somn – dar măcar am avut o soluție la o problemă care ne dădea viețile peste cap.
Inutil să îți zic că un copil care nu doarme nu are imunitatea bună, nu face achiziții la timp, este mai mereu mârâit, nu mănâncă bine și tot așa. Iar părinții asemenea lui, pentru că și noi, adulții, avem nevoie de odihnă.
Pentru gașca celor doi m-am pregătit tot împreună cu Mona încă din timpul sarcinii. Ei erau ușor mai permisivi ca primul născut, dar nu exagerat de drăguți. Ți-am zis că nu fac copii care dorm ușor, nu? Știam însă că nu mai pot sta cu orele să-i culc, așa cum am stat la primul, și trebuia să mă pregătesc pentru asta. Și eu zic că lucrurile merg bine, deocamdată. Mulțumesc, Mona, încă o dată!
- Diversificarea și alimentația în general
Un alt subiect care mi-a dat bătăi de cap a fost diversificarea copiilor și, de fapt, alimentația lor în general. Ce îmi este cel mai greu este să îmi adaptez dorințele și temerile mele nevoilor lor. Informarea aprofundată despre diversificare am început-o încă din timpul primei sarcini și, ca și tine, m-am confruntat cu faptul că citeam multe informații contradictorii – despre carne, despre cereale, despre lactate, despre… orice. Așa că mi-am îndreptat atenția între a înțelege care sunt etapele de dezvoltare ale sistemului digestiv (și nu numai) pentru a putea înțelege nevoile în ansamblul lor.
Cei 3 flăcăi mi-au demonstrat că fiecare copil este diferit și că trebuie să fac efortul de a mă adapta fiecăruia dintre ei și de a găsi variante hrănitoare conform preferințelor lor.
Dacă vrei să afli mai multe despre somnul și alimentația bebelușului, te invit să urmărești acest seminar, organizat alături de Mona Ciurezu.
- Asigurarea confortului emoțional al copiilor
Generația aceasta nouă de părinți, din care fac și eu parte, își dorește foarte tare să crească copii care vor fi niște adulți sănătoși emoțional. Fiecare dintre noi face acest lucru cum crede de cuviință. Cu siguranță este dificil de găsit calea de mijloc, cea în care copilului i se pun limite, cu blândețe și fără pedepse și recompense. Mie îmi consumă enorm de multă energie acest subiect și sunt într-un carusel permanent – pierd cărarea, îmi ies din pepeni, revin pe drumul cel îngust și tot așa.
Ca să fie și mai dificil, când mama nu este echilibrată, copiii sunt mârâiți, mai dispuși la tantrumuri, mai necooperanți și tot așa. Really? Adică nu e de ajuns că am o zi proastă, mai antrenez și o serie de nemulțumiri în jurul meu, care îmi fac ziua și mai „bună”. Da, știu că trebuie să mă centrez, să respir profund, să îmi iau energie din alte părți, să petrec timp dedicat mie – dar toate acestea sunt greu de realizat și nici măcar nu dau rezultate imediate. Și din nou apelez la Mona, de data aceasta pentru a mă centra pe mine, sau la ascultarea unei prietene, după modelul „listening partnership” de care vorbește Otilia Mantelers. Și mai apare soarele 2-3 zile și pe strada mea. Și tot așa.
As putea continua cu ușurință lista provocărilor. Ca să dau doar câteva exemple de subiecte cu care m-am confruntat eu, menționez redefinirea relației cu partenerul după apariția copiilor, viața sexuală, găsirea timpului pentru noi, reluarea activității profesionale, rămânând în același timp prezentă în viața copiilor.
Dacă și tu te confrunți cu provocări similare, îți propun să faci o pauză în care să respiri profund și să îți dai o îmbrățișare. Ceea ce faci tu este EXTREM DE IMPORTANT pentru felul în care va arăta lumea în anii următori.
