Dialoguri cu si despre mame – invitata Ana Maria Ciobanu

Ana Maria mi-a placut din primul moment in care am vazut-o. Era speaker la un eveniment organizat de Digital parents si ne-a povestit cu pasiune despre dragostea ei – scrisul. Dupa ce devii mama toate lucrurile din viata ta se (cam) reaseaza, si asa a fost si pentru Ana Maria.

Ana Maria Ciobanu este reporter la DoR din 2011. Cand nu isi petrece timpul cu cei doi copii, Alice si Victor, Ana cauta, documenteaza, intreaba, scrie despre inegalitatea sociala, reforma sistemului de protectie a copilului, violenta in familie, discriminare. In 2017 a lansat podcastul Satul Madalinei – un serial audio in sase episoade despre dragoste, saracie si costurile altruismului. Incepand din martie 2018, realizeaza si podcastul <mame>, impreuna cu Oana Sandu.

Eu ascult podcast-ul lor lunar pentru ca au invitati foarte faini si imi place tare perspectiva din care sunt puse intrebarile. Sunt bucuroasa ca o am pe Ana Maria prezenta la aceasta rubrica si te invit sa afli cum este mamicia pentru ea:

Te-ai pregatit cumva sa devii mama? Daca da, cum?

Eu credeam ca m-am pregatit. Am fost mereu inconjurata de copii si mereu mi-a fost usor sa relationez cu ei, atat ca inventatoare de povesti, cat si ca spiridus animator pe la petreceri, iar ulterior si pe teren, ca reporter. Credeam ca voi fi o mama jucausa si extrem de relaxata. Mi-a iesit doar prima parte.

La prima sarcina imi amintesc ca citeam mult despre ce sa mananc, imi notam calorii si nutrienti. Citeam despre primele zile cu bebelusul, am fost la curs de puericultura, la un curs despre alaptare si la un altul despre limbajul bebelusilor si ce ne comunica diferite tipuri de plans.

Cand am ajuns la lista de cumparaturi si am aterizat intr-un supermarket de gen, m-am pus pe plans ca eu nu stiu la ce folosesc toate maldarele de produse si ca nu stiu in ce m-am bagat :))

Daca da, simti ca te-a ajutat faptul ca te-ai informat inainte?

Foarte putin. Despre alaptare, baia bebelusului, igiena cu ser fiziologic, ingrijirea buricului: degeaba luasem notite si fusesem atenta ca la o conferinta de presa. Cand am avut-o pe Alice la piept, nu mai stiam nimic. Eram foarte stangace si panicata. Abia atunci am realizat ca degeaba ”ma pricep” eu la copii. Nu ingrijisem niciodata un bebelus, nu avea nicio legatura cu abilitatile mele de entertainment pentru pitici.

Dar m-au ajutat intr-adevar informatiile despre plans. Plansul cu ”neee”, era intr-adevar de foame, iar cel cu ”ehh” era de cele mai multe ori despre nevoia de eructare.

Ce si cand ti-a fost cel mai greu ca mama?

Am doua momente dificile, unul care a tinut de sanatatea copilului, iar celalalt de alegerea de a reveni temporar la job-ul de reporter dupa tragedia Colectiv (cand Alice avea doua luni).

Si astazi la 3 ani de cand am devenit mama, cu doi copii acasa, orice febra ma termina. Prima nu o voi uita vreodata. S-a intamplat dupa o tura la munte vara cu copilul in ruscsac, nu am observat ca transpirase la picioare si ca, ajunsi pe platou era mult mai frig. Avea 10 luni, a facut 39, era foarte moale si ne-am dus la spital in Sinaia. Ma simteam ca si cum i-am facut rau in mod deliberat, asistentele tipau la mine, horror. Pediatrul ne-a spus ca nu tura pe munte a dat febra, ci un virus, dar eu sunt convinsa si astazi ca a fost vina noastra. De atunci am inceput sa exagerez cu infofolitul copiilor, desi stiu ca nu e bine.

Mi-a mai fost greu vara trecuta cand eram insarcinata cu fratele lui Alice, trageam tare sa termin un proiect complicat la care lucrasem trei ani, ziua stateam cu copilul si noaptea lucram. Eram epuizata, dar atat de stresata incat nu simteam si noaptea ma trezeam din doua in doua ore desi intarcasem. A fost o combinatie de depresie, cu tot noianul de emotii al sarcinii si cu teama ca ii rapesc ceva fiicei noastre aducand pe lume inca un copil.

Ce anume te-a luat prin surpindere, ce nu a fost deloc cum te asteptai?

Nu imi imaginam ca voi fi stresata, ca voi verifica de o mie de ori daca respira. Sau ca treaba asta nu trece. Uneori, cand e foarte liniste acasa, primul gand e ca s-a intamplat ceva grav

Naiva, imi inchipuiam ca toate astea nu vor avea vreun efect asupra relatiei de cuplu. Noi suntem un cuplu construit pe distractie si libertate, ture de catarat, biciclit si motociclit, nopti cu prieteni. Cand dai toate astea la o parte si pui in loc doar nesomn si stres e foarte usor sa te indoiesti si sa te indepartezi. Daca as lua-o de la capat, as fi infinit mai atenta la cel de langa mine.

Ce crezi ca te-ar fi ajutat sa mai stii inainte de a fi mama?

Ca vina e un sentiment universal si mai toti parintii se intalnesc cu starea asta. O data ce intelegi ca nu e ceva in neregula cu tine, cred ca te lupti cu alte arme.

Si m-ar fi ajutat sa invat sa imi ascult instinctele si sa nu fac lucruri la presiunea altora- de exemplu sa intarc la un an si doua si luni. Intuitia mea era ca daca-i mai dadeam una-doua luni, s-ar fi petrecut mai bland si mai cu respect. Sau sa apelez la o bona part-time cand am nascut a doua oara. Alice avea nevoie mare de mine si de tatal ei, nu de un strain, adica de inca un element care sa-i dea peste cap viata pe care o stiuse in primii ei doi ani.

Eu vorbesc pe site despre diverse lucruri pe care mamele le pot face pentru a avea pofta de viata. Tu cum stai la acest capitol? Asa cum imi pari mie, esti o persoana tonica, cu energie si cu dragoste mare pentru meseria si pentru familia ta. De unde te incarci?

Ca toate mamele, aici sufar poate cel mai mult, caci e ultimul capitol pe lista prioritatilor. Alerg ca sa imi gasesc linistea, apoi la final de antrenament bag si niste muzica zgomotoasa ca sa ma descarc de nervi.

Ma simt excelent cand pictez cu Alice. E momentul nostru si mereu imi aminteste ce libera ma simteam cu pensulele si culorile in copilarie.

In rest, din pacate frec telefonul pana tarziu in noapte, ca sa nu raman in urma. Ascult podcasturi, citesc ce scriu colegii mei, scriu fragmente. Sunt 2-3 ore care ma obosesc si sigur ma fac sa dorm prost, dar nu le gasesc loc in alt moment al zilei si nu ma indur sa ma trezesc la 5 pentru acest me time (nota: am incercat, dar mereu s-a nimerit sa se trezeasca fie Vic bebe, fie amandoi o data si sa izbucneasca iadul la puterea a doua)

Cum se imparte timpul tau acum, intre cei doi copii si jobul tau la DOR? Care sunt proiectele tale acum?

Am redus motoarele din noiembrie 2017 cand s-a nascut Vic. Impreuna cu colega mea Oana Sandu, gazduiesc podcastul mame. Predau un seminar de jurnalism narativ o data pe saptamana la Facultatea de Jurnalism din Bucuresti. Si rareori scriu. Mi-e dor, am zeci de idei dar inca nu am cand sa fac teren si sa-mi fac meseria ca inainte.

Asa ca in timpul saptamanii sunt acasa cu Vic. Dupa amiaza o luam pe Alice de la gradinita, parc, casa. In weekenduri se intampla sa mai lucrez, daca am ceva de recuperat, dar incerc pe cat posibil sa nu. Caci imi e tot mai evident cata nevoie au copiii de timp petrecut impreuna ca familie, fara ochi pe ceas sau mail.

Incerc asadar sa incetinesc si sa nu ma frustrez ca incetinesc.

Ce tip de informatii consideri tu ca o viitoare mama ar trebui sa caute prioritar inainte de nastere? Dar dupa nastere?

Uite, informatiile astea despre ce semnifica onomatopeele nou-nascutilor au fost de mare ajutor. Si consultantul in alaptare care mi-a dat incredere in corpul meu si in copil si m-a linistit cand era sa sun la salvare dupa prima regurgitare.

Cred ca ar trebui sa-si caute forme de suport, fie fizic sau online. Oameni cu care sa vorbeasca, oameni pe care-i poate chema sa tina bebelusul 10 minute ca sa faca un dus fara panica, oameni care sa-i aduca de mancare, sa o sune si sa o cheme la plimbare. E foarte usor sa te izolezi si sa crezi ca nimeni nu se gandeste la tine dupa ce ai nascut. Dar daca iti pregatesti gasca si familia pentru momentul asta si le ceri sa-ti fie aproape explicandu-le realist nevoile tale, ai o plasa de siguranta.